vladd
Administrator
 Din: Bucuresti
Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 178
|
|
Pentru ca asa-i normal 3
Nu stiu cum am reusit sa adorm. Daca as fi stiut, as fi putut repeta experienta si cu alte ocazii. Dar…nu. E ca si atunci cand pierzi ceva, intrebarea ingereasca neintarziind sa apara: “Unde l-ai pierdut?” Hm… “Cum ai reusit sa adormi?”
Spre deosebire de sex, mancarea este valabila la orice ora. Daca vrei. Si daca nu vrei, tot e. Eu nu vroiam, dar ea era afara. As fi vrut-o in mine, dar nu aveam voie… 24h… Ceea ce imi dadea atata placere se afla in afara mea, nu in mine. Nu era o parte din mine. Vezi? De aia urasc normalii! Cei mai multi au nevoie de o pula sau de o pizda – ceva din noi – spre a se satisfice. Eu …nuuuuuuu… Eu aveam nevoie de ceva in plus.
Cand am intrat in casa, el statea in sufragerie facand origami. M-am holbat la el crezand ca aiurez. Ma asteptam la… la… Ma asteptam la… Dumnezeule… Am ridicat mainile vrand sa spun ceva atat de oribil incat sa-l striveasca. Si asa am ramas. Muta. Fusesem eu strivita inaintea lui. M-am lasat pe vine, simtind ca lesin. Ma asteptasem…
+++
S-a ridicat de pe scaun si a inceput sa vina spre mine. Pasii ii sunau pe parchet ca ceasul din camera de la hotel: tac! tac! tac! tac!
- Sssscalaa-tee…
Semne de exclamare? Porunci? Hahahahaaaaaaa. Nuuuuu, astea erau ale oamenilor. Laur insa era un sarpe… Un neom. Semnul de exclamare termina poruna: “Scoala-te!” Gata. A fost rostita. S-a dus. Soapta lui sasaita insa o facea sa ramana acolo. Se prelungea, intra in tine si te bantuia zile la rand, ani: “sssscalaa-tee…” Intra incet in tine ca o otrava, stangandu-te de gat pe dinauntru, in continuu: “sssscalaa-tee…”
- Unde sa ma mai scol?! Unde?! Sunt in picioareee!
Tipam de una singura, el nemaifiind de mult langa mine.
+++
S-a intors din dormitor cu o tava mare in mana, acoperita cu o bucata de panza. Sub ea se vedeau niste forme, dar nu-mi puteam da seama ce sunt. A pus-o pe masa si s-a indreptat din nou spre mine: “sssscalaa-tee…”
- Unde? Nu… Sunt…
Vorbeam iar ca proasta de una singura, el nu spusese nimic. M-a ocolit, tac!, tac!, tac!, intrand in dormitor de unde s-a intors cu rochia mea neagra de la absolvirea liceului. Hahahaaaa, ce jeg… Mi-a pus-o pe umar. Trebuia sa ma imbrac cu ea?!
- Laur, nu-i nici o sansa sa pot sa intru in carpa asta! - ….
Facea din nou origami.
- Laur! Sa te fut!
Dah, taranca mica, asta era planul, remember? Bine.
+++
Am intrat in baie dand jos ce aveam pe mine si uitandu-ma la hidosenia din fata mea: “Rochie! Asta ai sa porti!” “De cee?! Nu vreau!” “Pentru ca asa-i normal! Asa trebuie. Asa!” M-au varat in ea si mi-au facut vant la petrecerea de sfarsit de liceu. Cu toti australopitecii aia… Inainte de a intra in sala, mi-am desenat cu ruj o cruce intoarsa pe frunte. M-am dus la alcoolicul de dirig si i-am fluturat intre ochi invitiatia de la Louvain: “sa ma pupi in cur, geografule! Bye, bye!” A fost ultima data cand am vazut turma de gorile. Dar nu si rochia…
Cum sa fac? Dupa destul chin, timp in care am tot sperat sa se rupa iremediabil, am reusit sa o trag pe mine. Spectaculos! Merita o scrisoare de felicitare firma care a facut-o… Cele 24h de post negru au avut si ele insa partea lor. Oglinda? Nu!
+++
Am iesit, mergand ca o geisha. Mai mult ma taram decat paseam. Laur m-a luat de mana si m-a condus spre usa de la balcon. Acolo era un scaun, perdelele fiind scoase. M-a apasat pe umar, semn sa ma asez. Inca nu-mi dadeam seama… Inca nu stiam. A tras masa in dreapta mea. Afara incepea sa se insereze, luminile de la blocurile vecine incepand sa se aprinda. Inca… nu-mi dadeam seama…
M-a legat de scaun. Ii simteam mainile cu degetele lungi atingandu-ma pe pulpe si deja simteam cum imi pierd si ultima farama de vlaga pe care o mai aveam…
- Laur… Te iubesc, templierule… Laur… - …
“Sssscalaa-tee…” Eram legata, gata. Safe!
+++
A descoperit tava. Pe ea erau o multime de farfurii patrate, destul de adanci, facute din hartie subtire. La astea lucra el cand am ajuns… S-a dus in bucatarie de unde a carat doua oale cu supa cu carne. Le-a pus pe masa, langa armata de farfurioare. Eu ma uitam la ce face, incepand sa-mi frec coapsele intre ele de excitata. A aprins toate luminile, plus inca doua lampi pe care le-a fixat pe mine. Doamne… Nu…e…po-si-bil…
Ma simteam ca pe o scena de teatru aiurit. Oricine s-ar fi uitat in directia aia, ar fi putut sa ma vada. Mi-am lasat capul in piept… In ce hal ajunsesem… Colegii de clasa, toti dementii care mi-au futut viata, toti vecinii care ma injurau cand treceam pe langa ei pe scara blocului, toti stiutii si nestiutii, ma puteau acum vedea. Scuipa. Arunca cu noroi in mine. Ei erau audienta, iar Laur regizorul. Iar eu, eu eram o scena.
+++
Stateam pe scaun in rochia aia preistorica si nu ma gandeam la nimic. Ca niciodata, Laur a pus muzica. Ce… Era ceva medieval. Voci barbatesti, grave, cantand in latina imne divinitatii. Implorand probabil iertarea pacatelor, a poftelor trupului… Era incredibil de excitant. Se rugau pentru mine: pentru carnea mea, pentru poftele mele.
Eram, ametita, in fata a nu stiu cati oameni, inclusi cei de pe CD. Templierul a venit langa mine:
- …eeeee freiii?
Am lasat sa-mi scape printre buze, aproape neauzit:
- …’eau borhot … - Ssssssiiii claaaaaar..., sasai el. - Vreau borhot… - Ssssssiiiiiii… - VREAU borhot, in pizda ma-tii! Luate-ar dracu de mizerabil! Asta VREAU! Da-mi borhot, ca mor!
Vocea mi se amplifica in balcon si rabufnea afara unde nu mai era tipenie. “Ssssssiiiiiii…”
Turna in farfuriile de hartie impaturita iar eu trebuia sa le sorb inainte de a se distruge si varsa peste tot. Ceea ce insemna a naibii de repede. Bine ca nu erau mari… Dar pe masura ce le consumam, deveneau ca picatura chinezeasca. In loc de “Pic!”, faceau “Tac!” La inceput, te intrebi de ce o numesc astia tortura… Dupa un timp incepi sa-ti dai seama, dar e prea tarziu…
+++
Rochia se intinsese pe mine de mi se vedea pielea si vergeturile burtii prin ea. In fata mea, un stup de lumini, geamuri luminate. Era imposibil sa nu se uite cineva. Iar eu sorbeam, sorbeam. Laur a disparut pentru un moment, intorcandu-se cu o lama de barbierit:
- …te poti opri daca freeeiiii…. - Nu. - … daca freeeiiii… - … - … - …nu pot…
Statea pe vine in fata mea. Cand am spus “nu pot” a facut ochii mari, dand un pic capul intr-o parte. Parca nu-i venea sa creada. Poate chiar nu credea. Imi fusese imposibil sa inteleg ce gandeste, ce are in cap… CE VREA! De ce e cu mine… Continua sa se uite asa la mine. Parca astepta un raspuns. A ridicat lama si a inceput sa taie rochia de pe mine, fara sa o ridice. Era atat de intinsa, mai ales in zona pantecului, incat orice apasare mai intensa, m-ar fi taiat imediat. Simteam ca imi pierd mintile. Ma miscam, turnand in mine borhot ca o turbata, iar el taia rochia. Incet, incet… Uneori ma uitam la el plina de supa pe barba, cu picaturi scurgandu-mi-se pe trup in jos. Vedeam cum taie, rece, fara un muschi crispat, fara viata in el. Cand a ajuns la buric nu am mai rezistat. Am avut un orgasm de era sa fac pe mine. Am tipat, iar cineva din audienta a aplaudat. Cred. Odata taiata, rochia imi atarna de o parte si de alta ca doua aripi negre. Nu-mi puteam lua zborul. Eram prea grea.
- Laur... Da-mi...
_______________________________________ Comunitate Forum :
Comunitate portal & Chat :
|
|