vladd
Administrator
 Din: Bucuresti
Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 178
|
|
Cand eram mica si vroiam sa ma duc in curte, sa ma joc, mama se uita afara si spunea: Mai asteapta putin. Picura!
+++
Cand eram mica si trebuia sa plecam la munte, mama se uita afara si spunea: Nu mai plecam. Ploua!
+++
De cate picaturi e nevoie ca sa nu mai picure, ci sa ploua…? Pentru ca asteptarea sa devina neplecare?
+++
Pic! Pic! Pic! Auzeam. Nu vedeam. Nu stiam de ce nu vad inca. Dar pic-ul era in afara mea. Asta stiam cu siguranta. In capul meu nu suna nimic. In capul meu era uscat. Arid.
Eram intinsa si incercam sa descopar de ce nu stiam de ce nu vedeam. Vedem doar ce suntem educati sa vedem… Eu eram educata sa vad altceva. Altceva decat ceea ce ma inconjura in acel moment. Spatiul care ma continea scapa educatiei mele. Refuza sa fie definit. Asadar, vazut.
+++
Becul atarna. Sus. Eu zaceam. Jos. De fapt, nu jos. Intre jos si eu era un pat. Zaceam in mijloc. Intre cer si pamant. Eram goala si legata de maini si de picioare. Cu un calus in gura. In jur era incredibil de umed. Paralizata de frica, am inceput sa zgarai cu limba pe calus: Ajutor! Ironic... Ajutor!
+++
Nu ma puteam misca. Era o umezeala ingrozitoare. Peretii luminati de bec erau plini de gresie. Pic! Podelele, atat cat le puteam vedea, pareau putrede. Pic! Nu existau geamuri. Mirosea a incins. A aprins. O samanta aruncata acolo ar fi incoltit instantaneu. Curgeau apele din mine. Ma simteam cat de rau se poate simti cineva fiind totusi inca viu. …si asta mai ales pentru ca realizam, incet, ce se intampla.
Pic!
+++
Eu eram intinsa, iar el era in fata mea. Eu eram legata, iar el era fara voce.
Pic! “Mai asteapta putin!”
Mi-a scos calusul cu “Ajutor“-ul zgariat pe el – nu l-a vazut – si mi-a bagat lingura. M-am infiorat de placere si greata in acelasi timp. Dumnezeule…cat de bun era… Pic-ul de dinafara s-a mutat inlauntru. Asta stiam cu siguranta. Pic! Pic! Pic! Imi picura in gura, in mate, in stomac… In minte! Grav.
Eu eram samanta.
+++
Drog! Eram hranita cu schimbul. Dormeam cateva ore si ma trezeam cu el langa mine. Adormeam cu el langa mine. De fiecare data el era un altul. Dar drogul care il inghiteam era acelasi. Dumnezeiesc de bun… Pic! In gura. Pic! In mate. Pic! In stomac. Pic! In minte. De cate picaturi e nevoie ca sa nu mai picure, ci sa ploua? Pentru ca asteptarea sa devina neplecare?
Nu vroiam sa mai plec… Si nici nu aveam pe cine sa dau vina, pana la urma. Eram sclava mea proprie. Nimic nu ma tinuse vreodata legata de pat. Eram legata de propria’mi patima. Lanturi grele. Nimeni nu ma rapise. Semnasem pactul cu propriile-mi bale de pofte. Incolteam.
Ploua… Nu mai plecam?!
Goodnight little girl.
+++
Nu, nu ploua. Ma zbateam sa scap. Lanturile atarnau grele, dar erau lucrarea mea. Eu le batusem. Pantecu’mi care ragea dupa hrana fusese nicovala. Eu eram de carne, iar ele erau de fier. Nedrept! Asa innobilata, am fost lasata sa cutreier locul unde ma aflam. Mi s-a dat ghid, sa inteleg ceea ce vad si sa nu vad doar ceea ce inteleg.
+++
O casa de toleranta? Nu… nu era nici o toleranta acolo. Era un ghem de conducte, de masini gigantice, ruginite. Era atat de multa rugina, atat de mult fier, incat am fost sigura ca acolo era locul sau de nastere. Nu putea fi in alta parte. Ghidul mi-a spus ca sunt singura femeie in acel peisaj neinsufletit. Dominat de beton armat si fier. Gigantic. Rolul meu era sa distrug acel mastodont. Acel mamut impenetrabil. Sa il acopar cu carne. Armele imi erau burta si patima. Cu cat ma largeam mai mult, cu atat acopeream acea Moarte cu Viata. Gresisem. Lanturile care ma tineau legata nu erau cele ale pacatului. Erau Apostolii acelui spatiu in care ma aflam. Ma tineau strans sa nu acopar. Ma tineau strans sa nu ma transform in ploaie. Ma tineau strans sa nu raman acolo. Ma tineau strans sa nu dau viata… Hahahahaaaaaa!
+++
Am fost dusa intr-o camera curata. Alba. In mijloc era un fel de platforma pe care am fost ajutata sa ma sui. Mi-au pus pe fata un fel de masca de oxigen din care a iesit un tub ce mi-a strabatut gatul pana in stomac. Nu era incomod. Dimpotriva… Am inteles. Nu trebuia sa ma mai ridic prea curand de acolo. Pic! A inceput sa curga in mine Drogul. Nu mai trebuia sa inghit. Intra direct in stomac. In continuu… Asa il simteam. Eram ca un camp irigat din belsug cu apa proaspata si racoritoare. Am inchis ochii gemand de placere. Nu trebuia sa mai astept ploaia sa vina, ca sa nu mai plec. Ploaia eram eu. Samanta eram eu. Campul eram eu. Incolteam. Plouam. Acopeream.
+++
Am deschis ochii… In fata mea se ridicase un munte gelatinos. Nu imi mai vedeam picioarele sau peretele din fata. Vedeam acea crescatura de carne: propriu’mi pantec. Masca imi acoperea in continuare fata, picaturile imi hraneau neincetat trupul. Am vazut o mana uscata cum imi plutea deasupra ochilor. Mi-a ridicat masca si m-a ajutat sa cobor de pe platforma. Eram imensa. Mergeam cu greu, plescaind. Incepeam sa acopar. Eram mandra.
+++
Deja nu ma mai puteam deplasa singura. Ma purtau cu tot cu platforma. Ajunsesem o masa diforma de carne, fara sex si gender. Nu se stia ce e acolo… Barbat sau femeie. Masca nu-mi mai era luata de pe fata. Ploua torential. Prea torential. Nimic nu putea rezista apei. Nici chiar fierul. Daramite carnea…
+++
Am deschis ochii… Groaza nu incepe sa descrie senzatia pe care am avut-o in urmatoarea clipa. Nu ma picura. Nu mai eram hranita. Burta imensa era goala si nu doar ea. Am inceput sa urlu. De nicaieri nici un raspuns. Eram pe platforma, singura. Am incercat sa ma misc, sa cobor, sa caut bidoanele cu Drog. Sa le torn in mine. Sa ma scufund in ele. Enorm de greu am reusit sa ma tarai jos. Jos-jos.
Camera era goala, iar eu grohaiam asurzitor. De foame. M-am uitat sub platforma si am gasit o cutie argintie. Neruginita. In ea era un bisturiu cu o lama subtire ca un fir de par. Indestructibila. Atat. Usa nu mai exista.
+++
Ma uitam porcin la acel cutit. Fara sa gandesc, mi l-am indreptat spre pulpa piciorului. Am taiat o bucata si am bagat-o plangand de bucurie in gura. Avea gustul Drogului. Aveam din nou mancare!
Nu sangeram dupa taieturi… Am continuat sa infulec din pulpe. Dupa ce am terminat, am trecut la coapse. Eram plina de bale. Ma holbam la pantecul imens, cum incepe sa se umfle. Din nou. Doamne, umple-ma! Sparge-ma… Fesele. Antebratele. Sanii. Obrajii. Gusa. Burta statea sa-mi plesneasca. Groh! Pic! Groh! Pic! Largeste’te, fir-ai a dracului de punga! Crapa odata!
Mi-am dat seama ca cea mai torentiala ploaie nu continea nici o picatura. Pantecul enorm pulsa in fata mea, ca o inima. Am infipt, nebuna, cutitul.
+++
“Mama, nu mai picura!” Puteam sa ies afara! M-am strecurat printre crapaturi si am iesit din camera. Ma uitam de sus la ghemul fieros. Mic si chircit. Mi-am trecut degetul prin el si l-am facut inel. Ruginit. M am intors si i l-am aratat mamei.
_______________________________________
Comunitate Forum :
Comunitate portal & Chat :
|
|
