exitzone
Forum interzis celor sub 18 ani ! ! ! Inregistreaza-te si tu ! 		Lista Forumurilor Pe Tematici
exitzone | Inregistrare | Login

POZE EXITZONE

Nu sunteti logat. 		Nou pe simpatie:
GabrielaQueen la Simpatie.ro
Femeie
19 ani
Galati
cauta Barbat
28 - 67 ani
exitzone / Povestiri +18 / Nasterea Afroditei  
Autor
Mesaj Pagini: 1
vladd
Administrator

Din: Bucuresti
Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 178
Nasterea Afroditei (VII)


Inainte de a-mi urni curul murdar de acolo, Lidia mi-a dat numarul ei de telefon. Mi-a spus sa o sun a doua zi, sa se convinga ca eram bine. Asa ii spunea doctoritei, Lidia. Ce nume tampit. De catea. Ajunsa afara, am mototolit bucata de hartie si am inghitit-o. „Dute’n pula mea de doctorita!”, am sasait printre dintii plini de resturi. Am ajuns acasa si m-am bagat in pat. Nu am reusit sa adorm pentru urmatoarele doua nopti.
Bantuiam ca o stafie. Ca o stafie din aia cu cersaf in cap. In loc sa am doua gauri pentru ochi, aveam una pentru gura si alta pentru gaura curului. Pizda imi era cusuta cu sarma din aschii de oase. Nu aveam voie acolo. Ma cacam si ma pisam pe cur. Pe gura. In fond, cred ca era vorba de aceeasi gaura. Prin pizda, la intervale matematice, imi tasnea sange. Printre cusaturi. „Multumesc, Doamne! Pot sa-ti pictez muia cu menstruatia asta? Da? Da.”
Dupa destul timp, am iesit in oras. Aratam ca o jigodie. Ma salva tinuta goth. In aia, oricat de jalnica ai fi, tot oficial arati. Ajunsa in dreptul unui magazin, am dat nas in nas cu cateaua. Dau sa o depasesc, dar ea ma prinde de mana. Am ramas atat de uimita, ca am paralizat. Ma intreaba ce fac si alte pizdarii din astea. Nu aminteste nimic de telefon. Ma invita sa mancam ceva. „No way!”, zic. „Tin post!” A inceput sa rada in hohote. Am cedat, clasic nu?, si m-am lasat tarata in ceva bomba. Nici nu ma mai puteam opune. Ce scuza! Evident ca puteam. Tipa avea aceeasi fusta ca in noaptea in care m-a cusut... Dumnezeule, ce frumoasa era!
A comandat de mancare.

+

Eram teapana ca un turture. Lidia terminase supa si trecuse la felul urmator. Nu prea vorbeam. Eram cu ochii cusuti de fusta care incepea sa prinda forma burtii ce se umplea din ce in ce mai mult. Nu am mai rezistat si i-am pus o furculita plina in fata buzelor pline de ulei: „bag-o in tine sau ti-o bag in ochi!” A cascat ochii la mine si, instinctiv, si-a deschis haul. Cand si-a revenit, era deja prea tarziu. Dumicatul i se mistuise in interior. Nu m-a intrebat nimic. Doar s-a sculat, a platit si m-a tras de mana afara. Mi-a cerut sa-i povestesc.
Nu i-am ascuns nimic. De ce as fi facut-o?

+

Ne incrucisam, uneori, rareori, caile prin oras. Eu nu mai eram chiar atat de incordata. Traznetul a venit cand nici macar traznetul nu se astepta. „Vreau sa incerc...”, mi-a spus. „Vreau sa fiu hranita de tine. Asa cum ai fost tu de Laur.”

+l

In acea seara, am carat amandoua masa mare din bucatarie in sufrageria din care scosesem covorul. Nu se stie... Pregatisem multa mancare. Pentru amandoua. Facusem baie sa ma curat de jeg. M-am spalat pe dinti si m-am tuns baieteste. Am vrut sa-mi rup un deget la balamaua de la usa. M-am razgandit. Am mai vrut sa ma arunc de la geam. M-am razgandit din nou. Am vrut sa-mi tai venele. Notat in carnetel. Poate mai tarziu.
Ne-am pus amandoua rochii negre. Burta ei era mai mare ca a mea. Am legat-o. I-am spus sa-si deschida haul si sa lase Ambrozia sa curga in ea.
Cu o mana o hraneam pe ea, cu alta pe mine. Eram doua scroafe dezlantuite. Nu aveam Cavalerul langa noi, Inchizitorul de piatra, de sticla, care sa ne biciuie. Il sparsesem cu pumni mici. Eram gata sa pis din nou ochii. La naiba...
Am ramas uimita sa vad cata mancare a putut sa inghita. Burduhanul ii devenise diform de cat de plin era. I-am ridicat rochia, slobozindu-l. Lidia era cu mult mai larga decat imi imaginasem. Am amestecat cateva condimente in tava cu picioare de gaina fripte, spre a le face si mai apetisante decat deja erau, si am reinceput sa ne indopam. Pluteam. Renasteam. Pizda mi se eliberase din cusatura ghimpata. Vroia hranita... Se ingrasa...
Nu mai stiu cat timp a trecut. Eram in picioare, goala, ragaind satisfacuta. Masturbandu-ma. Vroiam pula. Band in continuu Dr. Pepper. Nu imi mai puteam vedea genunchii. Lidia parca era in transa. Goala si ea. Posedata. Devenise toata un pantec imens cu o gaura neagra in mijloc. Buricul ii arata ca o gura puturoasa de canal ce ameninta sa soarba totul. Sau cu un cur de curva fututa prea mult. Iesita din minti, am luat o sticla de Cola si am inceput sa i-o torn acolo.
M-am pus in genunchi si am inceput sa-i ling pestera ombilicala. Imi bagam limba in ea, scotand picaturile de suc care se oprisera, din tampenia Divinitatii, acolo. Lidia a inceput sa scoata niste grohaieli infundate, probabil de placere, lasand mancarea neinghitita sa-i cada inapoi... Avea ochii dati peste cap si gura plina de bale care i se scurgeau pe sani. M-am repezit sa mananc ce lasase, milostiv, sa-i cada. Devenise cornul abundentei, mama ce urma sa ma tina plina. Intr-un tarziu am dezlegat-o si ne-am tarat in pat. Am adormit cu burtile lipite, ca doua regine ale furnicilor.

+

Dimineata ne-am trezit gata sa ne bagam unghiile in ochi una la cealalta. Eu mai dihai decat ea. Eram doua membre ale aceleiasi specii, pana la urma. Doua femele ce nu se puteau suporta in aceeasi cusca. Am sarit din pat si am tras patura de pe ea. „Iesi!”. S-a dat jos cu greu. Arata superb. O femeie coapta, la 40 de ani, aproape la fel de inalta ca mine, mai incapatoare pe interior decat imi putusem inchipui. „Iesi afara!” Imi uram deja mama...si asta era un semn bun. Freud se putea barbieri de bucurie.
I-am spus sa se intoarca cand o fi complet goala. Am trantit usa dupa ea si m-am intors in sufragerie. Stiam ca se va intoarce... Aveam pe cine astepta.

+

Dupa vreo saptamana, s-a intors. Nu rezistase mai mult... Am sarutat-o pe gura si am lasat-o sa intre. Purta o rochie usoara de vara, inchisa cu nasturi in fata, destul de mulata. Parca era un capot. Arata cretin. I-am propus sa iesim la bufet. „All you can eat”, i-am spus cu apa’n gura. Ajunse acolo, ne-am asezat la o masa si am inceput sa bagam in noi. Nu a trecut prea mult si Lidia a inceput sa-si iasa din minti. Si-a descheiat cativa nasturi de la rochia-capot ca sa-si lase burtoiul afara. Devenisem curioasa. Dupa ce am bagat in poseta doua painite, am tarat-o la baie unde i-am descheiat toti nasturii. Dumnezeule... M-am lasat in genunchi si am inceput sa o mangai si sa o sarut pe pantecul plin. Nici vorba sa atarne. Arata ca o sirena, ca o balena, ca o –ena. Ca –ena primordiala. Unica. Prima. I-am bagat in gura una din painite, ca un calus, si am dat jos toate hainele de pe ea. Era diforma. Eram nebuna. Mistuise prima painita. I-am dat-o si pe a doua in timp ce o ajutam sa se imbrace la loc.

+

O vedeam cum scoate din gura os dupa os. Cu o mana manca, pe cealalta si-o tinea pe burta. Aristocratic. Era Enola Gay ce purta in ea pe Little Boy. Avea nevoie doar de o Hiroshima unde sa si-l arunce. M-am sacrificat.
M-a urcat pe masa in fata ei, mi-am cracanat picioarele si i-am spus: „Baga-mi-l in pizda! Baga-mi osul ala in pizda odata!” L-a luat, l-a tavalit prin ulei si mi l-a apropiat de gaura. Nu spunea nimic. Era idioata. Cand l-am simtit in mine, am slobozit un fel de strigat ragusit. Mai mult ruginit decat ragusit. Hiroshima era in flacari. Radio-activa. M-am asezat, activa, in patru labe si i-am spus, prin radio, sa-mi bage unul si in cur. Aveam oala cu supa in fata mea. I-am ordonat catelei sa ma futa cu oasele alea, iar eu mi-am cufundat fata in lichidul galbui in timp ce imi frecam clitorisul. Sorbeam ca dementa in timp ce Lidia imi penetra gaurile cu resturile alea de gaini, evident, moarte. Fusesera si ele ingrasate, la ferma, pe banda rulanta. Dupa care au fost sacrificate pentru ca noi doua sa ne putem ghiftui cu hoiturile lor in voia cea buna. Numeam asta Viata. Unde pula ma’sii era Viata nu puteam intelege...
Asadar, eu eram o bolnava, fututa cu oase de gaini moarte, de o doctorita. Bine mai era... Lidia apuca sticla cu ulei si incepu sa-mi toarne pe spate. Aaahhh... Si asta tot cu Moartea era – seminte strivite, frecate, masturbate sub teasc, ca niste pule, pana cand ejaculau ulei. Dupa aia, erau aruncate. Exact sperma aia de seminte o primeam acum pe spate. Tinandu-mi respiratia, mi-am bagat tot capul in oala. Asa mozolita, m-am intors cu burta in sus, Lidia continuand sa toarne ulei pe mine. A inceput sa ma futa cu degetele, in timp ce o imploram, plangand de placere, sa imi toarne Pepper pe gat. Am baut aproape jumatate de sticla. Cretina a bagat in ea celalta jumatate. I-am martusit, printre bale, cat de frumoasa era...
Vlaguita de cat bagasem in mine si de la cat ma frecase Lidia, nu am mai fost in stare sa ma cobor sa ajung in pat. Am adormit acolo, in cimitirul animalelor. Vie, datorita mortii.

_______________________________________
Comunitate Forum :

Comunitate portal & Chat :
pus acum 12 ani
   
vladd
Administrator

Din: Bucuresti
Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 178
Nasterea Afroditei (VI)




Laur era plecat deja de 6 luni din tara, iar eu eram singura doar cu mine. Cu mine si cu imaginatia mea NENOROCITA. Singura, din nou. Prea mult ma obisnuisem cu el... Oh, daaaaa... Devenisem lingura din mana LUI, aburul din farfuria pe care EL mi-o aducea la pat, fasaitul sticlei de suc pe care EL o desfacea doar pentru mine, sorbindu-ma din ochi in timp ce lasam lichidul maroniu si plin de calorii sa curga in mine. Eram plasa plina cu bunatati cu care EL se intorcea de la magazin. Eram neputinta lasciva pe care EL o cara acasa dupa o seara la all you can eat. Intr-o forma sau alta, eram tot timpul cu el. Iar el era plecat acum... Depresie? Isterie? Yes, please! Ma inecam de plans mai ales seara, cand toata casa se transforma intr-o tiuitura continua ce ameninta sa-mi crape capul. Vorbeam cu el pe Skype, dar nu...nu era nimic adevarat acolo.

Pixeli. 01110011 01101001 01101110 01100111 01110101 01110010 01100001 01110100 01100001 01110100 01100101. Nici un 2. Urlam cu capul in perna ca o dementa. Am incetat sa mai mananc, am incetat sa mai raspund la telefon. Afrodita vroia sa moara! Cum poti ucide o Zeita nemuritoare?

+

Slabisem, din nou, ingrozitor. Metabolismul meu de cacat atat astepta. Slabeam de 3 ori ma repede decat pusesem pe mine. Amenintam sa ma transform din nou in ceva instrument de orchestra simfonica si nu, nuuu un trombon sau toba mare. Poate un oboi sau, de ce nu, din nou in flaut... Fir’ar a naibii de viata! Cat de mult trebuie sa jertfesc pentru a fi, si eu, bucuroasa, multumita, calma? Umana? Cat?! Caaaaat?! Rageam cu capul in perna si, ca raspuns, primeam inapoi doar respiratia’mi urat mirositoare. Nici macar pe dinti nu ma mai spalam. Puteam ingrozitor. Intr-un acces de dementa am spart cu pumnii oglinda din hol. Ea, oglinda era vinovata! EA! M-am taiat toata... Probabil ca unul din vecinii gri era acasa si, alarmat de zgomote si urlete, a sunat la politie. Imediat a aparut o masina, insotita de o salvare. A trebuit sa ma duc la Urgenta. Sangeram ca o scroafa cu gatul taiat. Stigmata! Stigmata! Stigmataaaaaaaa! Va urasc pe toti!

+

La spital, in timp ce eram cusuta, imi imaginam ca in loc de palma doctorita imi cosea pantecul plesnit de prea mult bagat in el. Eram acolo, intinsa goala pe masa de operatie, deschisa ca o floare din mugur. Aparent moarta. Renascuta ca ceva superior. Ca o orhidee ce abia inflorise in toata splendoarea ei. Inflorisem, in sfarsit. Toti erau oripilati. Nu te oripilezi cand auzi mugurii pocnind primavara, nu? Nuuu. Tare-ti mai place. Dar te ingrozesti cand vezi ca cineva a ales sa faca la fel! Femeia plesnita de placere din fata lor nu era floare, evideeeent, nu era un mugur innobilat. Nu, era doar o gramada de carne imputita pe care, daca ar fi fost vie si ceva mai slaba, si ceva mult mai slaba, tare le-ar fi placut sa o mai ia la pula! Atat! Gauri umblatoare! „Vino’n’coace, pa!, esti la luna. Mai bine fut o bufnita...” Niste viermi cu fata umana pe care i-as fi putut inghiti unul cate unul, transformandu-i in fecale. Daaaaa, eram fecioara canibala, la Pucelle d'Orléans, puritatea adusa la paroxism. Aveam vedenii, prevedeam viitorul, ajunsesem enorma. Il dadusem jos pe Isus de pe scaunul Sau si ma catarasem eu acolo, ca un Lucifer feminin, ca o Lucifera goala, cu pizda larga cat cerul, cracanata demonic, prin care, il loc sa nasc, bagam. Bagam! Bagam toata Creatia in mine. Creatia devenise Pula. Dumnezeu era o Pula. Eu eram Dumnezeu. Floare.

+

Probabil ca ma inrosisem toata – si de durerea acului si de gandurile care imi treceau prin minte – ca doctorita ma intreba daca eram ok. Eram ok pe naiba! Eram inversul O.K.-ului. Eram K.O! Eram pe invers.
M-am uitat, incruntata, la fiinta din fata mea. O doamna la vreo 40 de ani, inalta, bine facuta. I se ghicea un pliu de grasime sub fusta cam prea stramta. Eh...Altii. Niciodata eu. Altii, ceilalti... Cred ca mi-a observat traiectoria privirii si si-a incheiat halatul. Halatul alb, ca mantia Templierilor. Mai lipsea crucea. Sau nu, crucea era plecata. Era dusa in pizdaul strainatatii. Nu mai aveam nici o veste de la ea. De la cruce. De la el. Nu vroiam sa mai stiu de ea... Scuip pe tine! Vreau doar alb. Alb ca neaua ce ingheata si pastreaza.

- „Sunt aproape gata”, a spus.
- „Poti sa te duci dracului!”, am (ra)spus.
- „Pardon?!”
- „Ma lasi? Ai terminat sa ma gauresti mai mult decat sunt deja?”

Am izbucnit in plans. Am incercat sa-i smulg acul din mana. Mi-a ghicit miscarea – sigur mai vazuse nebune – si s-a retras uimitor de rapid.

- „Ti-ai iesi din minti?!”
- „Hei, mi-am spart oglinda cu mainile goale! Si gues what? Daca nu ti-ar fi venit asemanarile spitalofile, as fi mancat-o! Toata! Ultima Cina! Zooombie style! Hahahaaaaaaaahaha!”

Ma zguduiam de plans si de ras in acelasi timp. Nu mai puteam... Simteam nevoia sa ma eliberez, iar doctorita trebuia sa ma suporte. Da, era alba ca neaua ce ingheata si pastreaza. La fel ca si sarea. Iar eu aveam 25 de ani. Si mi-era foame...

_______________________________________
Comunitate Forum :

Comunitate portal & Chat :
pus acum 12 ani
   
vladd
Administrator

Din: Bucuresti
Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 178
Nasterea Afroditei (V)




Eram in al noualea iad. Aveam nevoie de foc, de mult foc mistuitor.

+

Reusisem sa inghit o buna parte din orezul cu carne. Sticla de Dr. Pepper era aproape goala. Dar mai erau inca destule. Incepusem sa transpir abundent. Cavalerul meu isi scosese pula din pantalonii deveniti, poate, prea stramti. Era o pula umana, reala, calda, zvacnind de excitare. Ejaculase pe mine in timp ce eu infulecam din macaroane. Rochia se intinsese pana la maxim, patata de sperma. Nu ma penetrase, nu se masturbase. Cu toate acestea, cast, si-a azvarlit samanta. Iar eu... eu eram o monahie in luna a noua ce nu-si mai putea ascunde sarcina, patima... Copilul din mine se numea Mancare, iar eu eram hotarata sa nu il nasc, ci sa il cresc acolo, inlauntru.
Vorbeam putin. Trecusera vreo 2 ore. I-am cerut sa-mi ridice rochia pana deasupra sanilor. Nu o mai puteam suporta. Devenise prea stramta si, contrar imaginatiilor mele, refuza sa se rupa spectaculos. Odata eliberata din stransoarea nemiloasa, burta grea mi s-a revarsat pe coapse, devenind surprinzator de goala. Way to go!, mi-am spus infiorandu-ma.

+

Tortura placerii continua, iar timpul trecea repede. Deja aveam chilotii scosi, sutienul dat jos, iar rochia stransa gramada deasupra umerilor. Aratam exact ca un condamnat la galere. Lac de sudoare. Avusesem vreo 3 orgasme. Eram patata de sperma Dracului, care’si repetase ejacularea. Devenisem enorma. Dar inca mai era mancare in fata mea. Stomacul arhiplin ma durea ingrozitor, dar nu aveam de gand sa abandonez. Ori, ori. Dupa doua felii de tort si un milkshake, corpul s-a hotarat ca e timpul sa declare divort mintii. Gata. Am explodat.
Am inceput sa vars, fara sa ma mai pot controla. Am izbucnit in plans, plina toata de voma si disperare. Falimentasem. Visasem sa ajung Afrodita. Nu eram insa decat o noua Eva proasta, credula si tradatoare. Alungata din Paradis si fortata sa lucreze pamantul neroditor. Patetic! Patetic!
Laur mi-a dezlegat mainile si picioarele si m-a ajutat sa ajung pe canapea. Eram in ultimul hal de imbuibata. Pantecul imi era atat de erect incat nu mai reuseam sa-mi vad picioarele intinse in fata mea... Totul incepea sa se naruie. Camera in care eram, departe de a fi un Templu al destrabalarii, redevenise o sufragerie de bloc inconjurata de vecini gri. Macar daca transformarea asta s-ar fi produs instantaneu. Dar nuuu... Cadea poleiala de pe pereti ca niste coji de pe un lepros. Incet... Incet... In mijloc nu mai era un altar cu oaia de jertfa pregatita deasupra, ci o simpla masa acoperita cu o musama stropita cu ce iesise din mine. Restul boraturii era jos. Vraja se rupse violent, ca un himen prea gros. Tot ceea ce acumulasem in mine a tasnit afara, improscandu-ma din cap pana in picioare. Facusem avort.
In timp ce ma stergea cu un burete umed, Laur imi sopti in ureche: „Ai reusit! Esti Zeita mea. Afrodita s-a nascut in aceasta noapte din spuma nu de mare, ci de voma.” Moarte si inviere... Nu am mai reusit sa-i raspund. Lipsita de orice vlaga, am adormit cu pantecul colcaindu-mi de preaplin.

+

Cand m-am trezit a doua zi era trecut de amiaza. Eram in dormitor, curata, bagata in camasa mea de noapte – care devenise excitant de stramta. Ma simteam bine, surprinzator de bine. M-am intins ca o pisica, dand ochii peste cap de lene. Se auzeau zgomote din bucatarie. Mi-am ridicat camasa sa vad cum arat. Muntele de mancare nu se evaporase in intregime. Mustind de pofte, ca un strugure in teasc, am inceput sa ma mangai. Deodata usa s-a deschis, iar Zeus a intrat purtand o masuta plina de bunatati. Cred ca am scapat un guit cand am vazut mancarea. „Nu te grabi, Afrodito!”, mi-a susurat el in ureche. Apuca de pe masuta un tub plin cu crema si o sticluta cu ceva ulei si-mi ordona: „Te vreau goala!” Cavalerul era din nou fata mea. Rece, ca o bucata de sticla. Ca oglinda din hol – singurul loc in care ma puteam vedea in intregime. M-am supus ordinului, dezgolindu-ma. M-am asezat in genunchii rotunzi pe patul pufos si inca plin de somn cald. Eram moale, moale si alba, alba. Ca spuma. Vroiam mai mult insa. Mult mai mult. Dumnezeiesc de mai mult. Iesisem din regatul uman si intrasem in cel al Zeilor: Olimpul.
Laur incepu sa ma unga cu ulei si sa ma framante ca pe o bucata de aluat. Dupa ce a intrat totul in piele, a trecut la crema. Fiecare dara de foc mi-a fost dezmierdata sub mainile cavalerului meu... Dupa atata frecat, nu puteam decat sa fiu in flacari. Mi-am dus instinctiv mana spre teapa Inchizitorului.Vroiam sa ma zbat in ea, in mizerie, acoperita de sudoarea ereziei. In Piata mare, dezvaluind tuturor gura-casca dependenta’mi animalica. Pizda imi devenise stomac. Flamand.
A ramas si el gol. M-a intors cu spatele, lipandu-ma cu mainile de perete. In cap, faceam ca toate animalele: guitam, mugeam, mieunam, chitcaiam, nechezam. Mi-a desfacut picioarele si am simtit-o cum intra. Doamne... Daca existi, nu poti fi decat o Pula. Ii simteam fiecare rid, capul cum imi largea muschii, frecandu-i rosu. Vanat. Ma musca de ureche, ma saruta pe gat si umeri. Cu o mana ma masturba. Cu cealalta imi mangaia coapsa.
Imi simteam burta saltand in ritmul penetrarii. Mi-am cuprins-o cu mainile, in extaz. M-am lasat pe spate cat am putut de mult, sprijinindu-ma de Tortionar. Eram pantecoasa, alba si fututa. Eram Afrodita. Zeus, tatal meu, era cel care ma tinea in pulau, ca intr-un car triumfal. Incestuoasa, am adormit plina de sperma pe coapse.

Va urma.

_______________________________________
Comunitate Forum :

Comunitate portal & Chat :
pus acum 12 ani
   
vladd
Administrator

Din: Bucuresti
Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 178
Nasterea Afroditei (IV)




Intotdeauna sa ai grija ce-ti doresti, caci s-ar putea sa se implineasca...

+

Trecuse deja mai bine de un an de la „prima noapte de dragoste”. Pusesem pe mine aproape 20 de kilograme. Capatasem incredere in propriu’mi trup asa cum nu mai avusesem niciodata. Invatasem sa ma cunosc. Incercam haine pe care, cu abia un an in urma, nu as fi indraznit sa le pun pe mine nici macar singura acasa. Sunt inalta (1.85) si am niste picioare, cred eu, daca nu frumoase, cel putin nu chiar hidoase. Incepusera sa arate acceptabil – nu mai erau flautele scheletice de acum un an - si astfel am gasit curajul sa le „pun la vedere”. La fel si restul corpului. Foarte multe din haine imi ramasesera mici si a trebuit sa-mi cumpar altele noi. Dar schimbarea cea mare nu a fost cea a hainelor... A aparut el. A aparut Laur.

+

Ne-am intalnit pe holurile facultatii. Arata ca un salbatec: un smoc urias de par rosu pe cap, o barba mai ciufulita decat a lui Ioan Botezatorul, plin de pistrui, inalt, nu foarte viguros, sclipitor. Elegant. Un salbatec elegant. Un canibal nobil. Asta era Laur. Un Cruciat sadic, pur, incoruptibil. Imi gasisem nasul. Puteam sa incep sa ma rog sa-mi tina Dumnezeu trupul pentru ce urma sa se intample...

+

L-am „descoperit” cand ne aflam intr-o cofetarie. Eu incercam din rasputeri sa nu bag in mine dintr-o inghititura bucatica patetica de aluat dulce din fata mea. Eram transfigurata de foame. Ca prin vis aud soptindu-mi-se la ureche: „Esti incredibil de frumoasa cand mananci.” Si imi puse in fata buzelor o lingurita plina de glazura. Cred ca a fost cel mai erotic moment pe care il experimentasem pana in acel atunci... Cineva statea in fata mea si vroia sa ma hranesca. Vroia, probabil, sa devin scroafa lui necurata, vrajitoarea pe care sa o arda pe rugul placerii in fiecare noapte. Iar ea, ca un Phoenix in care nimeni nu mai crede, sa renasca in fiecare dimineata mai frumoasa, mai proaspata, mai mare, mai flamanda... Eu eram acel Phoenix si eram gata sa-i devin sclava. Ma aflam doar la o lingurita departare. Am deschis gura, dezvaluind haul fara fund din mine.

+

Am ajuns acasa aiurita. Nu imi venea sa cred ceea ce tocmai traisem. E stranie legatura aceasta intre ceea ce traiesti cu adevarat si ceea ce numai tu ai impresia ca traiesti. Granita dintre cele doua vieti e inuman de subtire. Poate ca, de fapt, Laur nu spusese nimic. Poate rasunase doar in capul meu, gata la orice ora sa ma flateze, sa ma incurajeze pe drumul pe care pornisem. Nu mai eram sigura de nimic. Pe de o parte eram in nori de fericire. Pe de alta, mi-era frica... Foarte frica. O frica surda care imi rasucea maruntaiele. Era frica pe care o simte cineva in momentul unei cotituri radicale in viata. Mergi inainte sau te intorci inapoi. Hotararea pe care eu trebuia sa o iau imi trecea, inevitabil, prin mate. Pe canapea, goala, cracanata si plina pana la refuz, am semnat cu sudoarea placerii pactul cu Diavolul. Cu cel mai mare dintre Ei.

+

L-am invitat pe Laur la mine. Deja povestiseram mai multe luni si imi marturisise – pe jumatate, cum aveam sa aflu mai tarziu – ca i-ar fi placut sa ma hraneasca. Asta, bineinteles, daca sunt si eu de acord. Ha! Eram ultima fiinta sa ma joc de-a hard to get. Va amintiti? Acolo, in fata oglinzii stropita de urina, cu sticla de iaurt in pizda, ma lepadasem de etichete si contracte sentimental-sociale. Eram deja o apostata ce nu-si mai astepta decat dracul si un loc in iadul inflacarat. Iar daca acolo existau intr-adevar cazane cu smoala, eram hotarata sa le sorb, intregi, in pantecu’mi nesatul. Pentru eternitate.

In acea seara, am carat amandoi masa mare din bucatarie in sufrageria din care scosesem covorul. Nu se stie... Am gatit o oala mare de macaroane cu ciuperci, 2 kilograme de orez cu carne, am cumparat un tort – deveneam mireasa in acea noapte! – 4 milkshake large si o sticla de 2 litri jumatate de Dr. Pepper. Laur va fi mire, tortionar, cavaler, drac, preot, maestru de ceremonii, moarte si inviere. Daca voi supravietui acelei nopti, voi renaste ca marea curva a Babilonului, ca Afrodita cea pagana nascuta din spuma marii - simbol al luxuriei, al depravarii si destrabalarii. Eram hotarata sa inghit lumea.

+

M-am dus in dormitor si m-am imbracat intr-o rochie lunga, neagra si cam stramta. Eram destul de satula, fara a fi plina, iar pantecul imi statea umflat, dand un contur frumos vesmantului. Aratam ca o monahie gravida... M-am infatisat in sufragerie unde Laur aranja ultimele detalii. Cand m-a vazut aparand, a ramas cu ochii pironiti pe burtoiul de sub rochie (cele 20 de kilograme se transformasera in vreo 25), dar s-a ferit sa-mi faca complimente ieftine. La ce bun?! Doar nu eram la ceva adunare mondena unde totul avea etaje de prostie: ochiade, flirt etc. Aici eram doar noi doi, pregatind o Liturghie. Nu era loc de tinerisme idioate. Ajutata de el, m-am asezat pe tronul pregatit in fata mesei. Mi-a imobilizat mainile si picioarele, dar in asa fel incat sa nu-mi ingreuneze circulatia. Maldarele de mancare din fata mea ma faceau sa-mi ies din minti. Nu ma puteam misca, iar asta imi aducea si mai multa transpiratie sub burta plina de acum de vergeturi sangerii sau violet. Imi placea sa le admir, mai ales seara, in pat. Imi imaginam ca intr-o zi se vor deschide larg, lasand sa iasa din ele izvoare de mancare.
Prima lingura a intrat in oala cu orez. Nu ma mai obosisem sa pregatesc farfurii. Direct din oala, din troaca, ca o scroafa. Am deschis larg portile gurii, eliberand calea spre haul fara fund care mugea de dorinta. Am primit-o ca pe Sf. Impartasanie... Am simtit, electrizata, cum imi coboara pe gatlej, strabatand fiecare mat, mangaind, hranind, ingrasand in drumul ei fiecare celula intalnita in cale. Ajunsa in stomac, s-a asezat, moale, pe fundul genunii, asteptand cuminte restul kilogramelor. Eram in al noualea iad. Aveam nevoie de foc, de mult foc mistuitor.

_______________________________________
Comunitate Forum :

Comunitate portal & Chat :
pus acum 12 ani
   
vladd
Administrator

Din: Bucuresti
Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 178
Nasterea Afroditei (II)




Prima noapte de dragoste. Mi-am pregatit o salata de orez cu carne si legume, un milkshake large, 3 doughnuts si o sticla de Cola. Trebuia doar sa-mi fac curaj si sa vars acel corn al abundentei in mine. Caci da, daca pana acum mancasem ca sa supravietuiesc, de acum incolo o voi face doar in numele unei singure Zeitati: cea a Placerii.

Lunile de vacanta treceau repede, iar frigiderele si camara se goleau in acelasi ritm. Acele cantarului incepusera sa arate din ce in ce mai mult spre Sud-Est. Sud-Estul din care veneau Zeitele voluptoase, cu pantec si sani grei. Ma saturasem de Nord-Vest. De acel Nord-Vest unde cadana plina de nuri a celor 1001 de nopti - vesnic lenesa si rasfatata - era inlocuita de Moartea care dansa. Acea Moarte scheletica care ingheta de spaima pe toti: de la Cavaler si Rege, pana la Prostituata si Imparat. Acea Moarte ajunsese astazi, oh, Doamne!, sa fie venerata ca Zeitate. Nu mai producea grimase de spaima, ci delir in masa. Adio Nord-Vest al cantarului. Adio Moarte! Te salut si te ador Sud-Estule... Astept sa-mi susuri in urechi Desfatarea.

Pusesem pe mine vreo 10 kilograme. La inceput a fost foarte greu. Trebuia sa ma fortez sa mananc, stomacul fiindu-mi prea obisnuit cu firimiturile pe care obisnuiam sa i le dau. Am intrat in cateva comunitati virtuale in care membrii impartaseau acelasi, am aflat, fetish. Am intrebat, am invatat. Dupa ce terminam de inghitit, ma repezeam la oglinda sa vad. La inceput, abia de se cunostea ceva. Sau era doar imaginatia mea... Nu m-am descurajat insa. Oricat de multa sila imi producea vederea propriului corp, continuam sa analizez rezultatele. Dupa vreo doua luni, am zarit in marea oglinda din hol un semn. Semnul! Semnul aparuse! Primele vergeturi imi impodobeau partea inferioara a burtii plina pana la refuz... Doamne, acestea sunt semnele martiriului suferit. Aceste linii rosii, aceste crapaturi, sunt urmele de bici ale Placerii. Sunt semnatura lasata de Zeitele Sud-Estului pe trupul meu. Ma acceptasera in Pantheonul rasfatului. Mangaind aceste crapaturi parca desenate cu foc, am ajuns, fara sa stiu cum, la crapatura dintre coapse. Imi hranisem pantecul in tot acest timp, insa acel teritoriu il neglijasem total. Ba nu. Il urasem, il urasem din toata fiinta mea! Am vrut sa-l uit, sa-l arunc cat colo ca pe un organ cangrenos, dezgustator, care nu imi aducea, lunar, decat sange si crampe. Acum insa...mana se ducea acolo... In drumul ei nu mai intalnea oase reci si uscate, nu mai intalnea cadavre, nu mai intalnea Morti Nord-Vestice, ci moale, matase, umezeala, dependenta... urlet: fa-o odata!

_______________________________________
Comunitate Forum :

Comunitate portal & Chat :
pus acum 12 ani
   
vladd
Administrator

Din: Bucuresti
Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 178
erea Afroditei (I)




S-a trezit tarziu. Intinse lenesa mana spre snurul clopotelului si trase. Nu trecura 2 minute si in camera intra, timid, Ioana, servitoarea care ii fusese oferita in ziua in care sosise aici. In ciuda a tot ce se intamplase, inca isi mai amintea momentul in care implinise, devotata, ritualul trecerii...si tot ce urmase dupa.
Fusese de cand se stia o fata foarte slaba. I se puteau numara toate coastele, cum obisnuia sa-i spuna, cu admiratie!, prietenele. Arata ca un schelet care, nu se stie prin ce minune, continua sa umble si sa vorbeasca. Si, da, in fata acestor fete "hranite" cu Cosmopolitan si Vogue, era poate un star, o aparitie incarcata de stralucire, un idol. Inlauntrul sau insa se simtea moarta. Isi simtea oasele cum se lovesc unele de altele cand pasea sau fugea – si asta sub ochii umflati de placere a privitorilor – totul rezultand intr-o simfonie cadaverica a mortii, numai de ea auzita. Isi urla frustrarea in inima ei, neascultata de nimeni. Cine ar fi inteles-o?! Nimeni, evident. Sau asa credea ea atunci. Baietii o curtau, fetele o invidiau, iar ea...ea se ura de moarte. Cand iesea de sub dus nici nu indraznea sa se uite in oglinda mare din hol. Bine macar ca locuia singura. Parintii se despartisera chiar inainte ca ea sa se nasca. Tot ce stia era ca maica’sa ii umfla cartea de credit in fiecare luna cu sume destul de...obeze. Nici o scrisoare insa, nici un telefon. Nimic. Incercase sa afle de unde vin banii – poate asa va afla mai multe despre cine ii este mama. Nici o sansa. Sumele erau varsate prin intermediar – o companie oarecare de prin Cehia. Tatal? Mai absent decat insasi Divinitatea.
Probabil ca ati inceput deja sa va ganditi la ce viata idilica ducea: singura, cu bani, cu un corp magnific. Petreceri, vacante scumpe, sex pana devine inconstienta etc. Da’ de unde... Era studenta. Nu stralucea. Mergea uneori la ceva petreceri. Rareori. Sex? Bleah. Avea oroare de asa ceva. Suna ciudat, asa’i? Suna, dar asta e. Nu-i placea sexul – oricat de anormal ar fi acest lucru – nu se uita la filme porno cand era singura, nu era interesata in pule imense, in staruri macho semi-nude. Nimic din acestea nu o excita. In schimb era innebunita, obsedata, dupa altceva. Dupa ceva despre care nu a putut vorbi cu nimeni pentru atat de mult timp. Miracolul insa s-a intamplat, iar astazi, dupa toti acesti ani, a hotarat sa-si scrie experienta aici, pe fanteziierotice. Trebuie sa se grabeasca sa-si marturiseasca pacatul cel atat de...gustos acestui preot digital. Trebuie sa o faca cat mai poate...

-Restul povestirii va fi la persoana I-

Imi amintesc acea zi...

Acasa, in sfarsit. Imbracata, ba nu!, infofolita in maldare de haine. Mi-am pus pe mine vreo 5 tricouri, 4 perechi de chiloti si mi-am tras cateva perechi de pantaloni. Dupa o privire scurta in oglinda, am descoperit ca aratam, cumva, uman. Ma pregatisem, caci Astazi era ziua cea mare. Ziua in care ma hotarasem ca e timpul sa incep sa ma nasc din nou. Poate ca procesul va fi mai lung de noua luni. Nu conta. Insamantarea va fi facuta astazi, prima zi de vacanta. Astazi voi ramane gravida cu mine insumi! Mi-am trecut rapid mana peste pantecul osos, ascuns – din fericire – sub straturi moi de bumbac, si m-am infiorat de placere.

Vacanta. 4 luni de vacanta in care eram libera-libera. Din fericire cam toti colegii de clasa erau plecati, asa ca nu trebuia sa inventez scuze timpite ca sa nu le vad fetele idioate si sa le ascult discutiile mai mult decat cretine. Imi cumparasem un frigider nou, pe care l-am asezat langa cel din bucatarie. Aveam bani... Le-am umplut la refuz cu mancare, iar camara cu sticle de Cola de 4 litri. Numai uitandu-ma la acele mormane de calorii ma excita teribil. Eram curioasa in cat timp pot sa bag in mine tot lantul ala muntos de dimensiunile Himalayei. Eram dispusa la sacrificii oricat de mari. Nu mai conta nimic.

_______________________________________
Comunitate Forum :

Comunitate portal & Chat :
pus acum 12 ani
   
Pagini: 1  

Mergi la